Copilul mic isi pricepe mediul cu ajutorul degetelor. La aflarea lumii ii descopera structurile. Mai apoi dezvolta notiunile in gandire. Copilul de gradinita trebuie sa participe la actiuni pline de sens si realizate cu iubire, pentru ca sa poata imita ceva ce are sens. Copilul scolar exerseaza pana cand poate face totul cu mare indemanare. Activitatea exterioara este intotdeauna activitate spirituala interioara. Cu cat mai delicata este aceasta activitate, cu atat mai delicata este gandirea. IN gradinita si scoala Waldorf copilul trebuie sa dobandeasca degete indemanatice. De aceea se fac multe jocuri de degete. Mai tarziu, copiii invata sa cante la flaut, sa tricoteze, sa coasa si sa teasa. Degete indemanatice fac ganduri mobile.

Formarea sanatoasa a trupului, sufletului si spiritului este preocuparea centrala a pedagogiei Waldorf. In mediul nostru modern, activitatea intelectuala devine tot mai importanta. Folosirea mainilor se intalneste din ce in ce mai rar. Posibilitatile de a exersa miscari sanatoase sunt din ce in ce mai rare. Perturbari ale perceptiilor senzoriale apar tot mai des.

Kant arata ca mana constituie creierul exterior al omului. Copilul invata mai intai sa mearga, apoi sa vorbeasca si de-abia apoi sa gandeasca. Primele experiente sunt absolut inconstiente. Un copil mic va cuprinde mediul prin simturi si prin propriile fapte. Doar ceea ce poate pipai cu mainile poate sa si priceapa. Astfel se formeaza primele notiuni.

In primii ani, copilul invata prin imitarea tuturor lucrurilor intalnite. De aceea ar trebui sa intalneasca doar fapte pline de sens si dragoste. In anii de scoala, copilul este purtat inspre lume de catre invatatorul pe care il urmeaza cu drag. Copilul doreste sa isi desavarseasca din ce in ce mai mult capacitatile. Acum devine importanta exersarea. De-abia tanarul dobandeste o prima relatie de judecare fata de lume. Gaseste calea de la joc la munca.

Prin activitatea sa, copilul depaseste reflexele si miscarile primitive innascute. Acestea cedeaza locul miscarilor fine, intentionale. Copilul dobandeste in joaca o inchipuire inconstienta a miscarii. In acelasi timp, in copil se dezvolta structurile mai fine ale sistemului nervos.

Indeosebi in gradinite si in primele clase ale scolii Waldorf se pune mare valoare pe mobilitatea degetelor. Educatorii joaca cu copiii jocuri ritmice cu degetele, rostind mici strofe; invatatorul exerseaza cu elevii orientarea fata de propriul corp. In scoala se invata tabla inmultirii sau alfabetul cu ajutorul pasirii ritmice sau a batailor din palme.

Astfel, din 1919 se incearca in pedagogia Waldorf formarea vie a gandirii copiilor prin indemanari ce solicita mobilitatea degetelor. (articol de Karl-Reinhard Kummer)