In pedagogie exista trei modalitati de a motiva copiii pentru invatatura: frica, egoismul si iubirea. In pedagogia Waldorf se renunta in mare parte la primele doua modalitati si se incearca dezvoltarea la copil a iubirii pentru lucrul in sine. Copiii trebuie sa se intereseze din iubire pentru materie si scoala, nu ca urmare a vreunei notari sau a unor avantaje personale. Se renunta pe cat posibil la masuri de constrangere exterioara.

Nu obligatia exterioara va da masura invatarii, ci entuziasmul pentru lucru. Acest lucru este posibil doar daca invatatoarele si invatatorii in parte sunt atat de entuziasmati si interesati de materie precum ar trebui sa fie elevii. (extras din articolul lui Jorgen Smit)

"Pedagogia Waldorf se adreseaza copilului intr-un fel unic. Invatarea, fie ea la chimie, matematica, istorie sau geografie, este patrunsa de viata si bucurie, ceea ce reprezinta singura baza adevarata pentru studiile ulterioare.

Educatia creste odata cu viata si slujeste astfel elevilor Waldorf timp de multi ani. Cand acestia ajung la colegiu sau la universitate, acesti studenti au o baza larga si profunda, precum si un entuziasm remarcabil fata de invatatura. Astfel de studenti au ochii descoperitorului, inima simtitoare a reformatorului, care, atunci cand se angajeaza intr-o tema, poate transforma intreaga planeta."
                                                                                                                        DR. Arthur ZAJONC,
                                                                                         Associate Professor of Physics, Amherst College